Cred că pentru mulți dintre noi ar fi neliniștitor să aflăm că, în multe dintre activitățile zilnice, nu suntem deloc raționali? Mă refer la faptul că modul în care ne comportăm nu este rezultatul unui raționament bazat pe un set de principii analitice. (Un comportament rațional poate fi sau nu rezonabil, dezirabil.) Și, totuși, asta se întâmplă fiecăruia dintre noi.

Decizia de a traversa strada la un anume moment nu este rezultatul unui șir de analize a distanțelor și vitezelor vehiculelor care vin spre noi amenințătoare, urmată de raportarea la viteza pașilor proprii. Probabil că nu am fi prea mulți cei care ne-am mai afla în viață, după atâția ani de la invenția automobilelor. Nu! Luăm decizia rapid, holistic, pe baza a ceea ce se numește, de obicei, intuiție. Prin contrast, în rezolvarea unei probleme de matematică, când facem apel la raționamente, mari consumatoare de timp, lucrurile stau complet diferit. Cum reușim să selectăm aceste moduri diferite de gândire, de funcționare a minții? Și care este cel mai benefic nouă?

Conform cercetărilor NIMH* desfășurate timp de peste 40 de ani, de către dr. Seymour Epstein (profesor la Universitatea din Massachusetts-Amherst), oamenii procesează informația prin două sisteme independente și interactive, care funcționează în paralel – unul experiențial, preconștient, non-verbal și un altul rațional verbal, conștient. Și fiecare vine cu avantaje și cu dezavantaje. Iar avantajele unuia pot compensa limitările celuilalt.

Primul în sens evoluționist, sistemul experiențial operează într-o manieră care este preconștientă, automată, rapidă, fără efort, holistică, non-verbală, cu consum de resurse cognitive, necesar adaptării permanente a modelului lumii, prin învățare din experiențele vieții zilnice (de aici experiențial). Ceea ce contează este rezultatul fiecărei experiențe. În această perspectivă foarte recentă, inconștientul (sau subconștientul) minții noastre reprezintă un model organizat al lumii înconjurătoare, adaptativ, nu un simplu conglomerat de construcții mentale disparate, imorale și agresive, după cum era definit în teoriile istorice (freudiene). Funcționarea sistemului experiențial, deși cognitivă, este strâns legată de emoție (e influențat de emoție și influențează stările afective). Unii ar spune, că e legată de inimă, considerată ca fiind sediul emoțiilor. Lui îi datorăm creativitatea și simțul artistic de care suntem capabili.

Spre deosebire de sistemul experiențial, sistemul rațional (existent numai la oameni) este conștient, inferențial, lent și funcționează pe baza înțelegerii regulilor, raționamentelor și dovezilor, care sunt transmise fiecărei generații mai ales cultural. Datorită lui suntem capabili să înțelegem conceptele complexe și abstracte, este posibilă planificarea și așteptarea satisfacției, generalizarea complexă, discriminarea și înțelegerea relației cauză-efect. Atributele sistemului rațional sunt sursele realizărilor științifice și tehnologice ale omenirii. Sistemul rațional poate înțelege funcționarea sistemului experiențial, în timp ce reversul nu este posibil.

În mod obișnuit cele două funcționează independent. Fiecare adresează un anumit context de viață, dar cu un anumit grad de interacțiune benefică. Orice dizarmonie conduce la tulburări cognitive și de comportament. Sistemul experiențial poate răspunde adaptiv la problemele care sunt prea complexe pentru a fi analizate detaliat. De asemenea, există lecții importante în viață care pot fi învățate direct din experiență și care elimină nevoia de analiză logică. Mai mult, sistemul experiențial este mai puternic asociat cu capacitatea de a stabili relații interpersonale, cu creativitatea și empatia. Sistemul experiențial reacționează mai repede și solicită activ resursele cognitive ale creierului, astfel încât, el poate limita parțial procesarea ulterioară, în sistemul rațional. În plus, datorită funcționării automate și precoce, influența sa survine, în mod obișnuit, în afara conștiinței. Întregul proces este strâns legat de emoție. Oamenii caută permanent o explicație pentru deciziile și comportamentele lor, proces care se desfășoară în sistemul lor rațional conștient. În situațiile în care decizia de comportament a fost rezultatul procesării automate, explicația găsită este adesea o raționalizare (o manieră aparent rațională de justificare a comportamentelor sau sentimentelor controversate, care devin astfel tolerabile pentru conștient, și se evită explicația reală, intolerabilă).

Astfel, chiar și atunci când oamenii cred că gândirea lor este complet rațională, ea este adesea părtinitoare și emoțională datorită prelucrării experiențiale. În consecință, influențele sistemului experiențial asupra sistemului rațional cu efect în raționalizare sunt considerate surse majore ale iraționalității umane. Data viitoare când vom asista la un comportament aparent irațional al unei persoane, avem motive întemeiate să presupunem că la baza sa stă sistemul experiențial al individului respectiv.

Atunci când oamenii se confruntă cu un eveniment, ei dobândesc automat o tendință spre un comportament de reproducere a experienței, dacă aceasta a fost favorabilă, și spre un comportament de evitare a experienței, dacă aceasta a fost nefavorabilă. Un loc prioritar este ocupat de ceea ce individul trăiește în primii săi ani de viață (în special cu părinții), când sunt dezvoltate structuri mentale bazale ale sistemului personalității adultului de mai târziu (nevoi nesatisfăcute în trecut au creat surse de comportamente dezadaptative). Atenție părinți!

Cele prezentate mai sus au implicații interesante în privința modului cum putem antrena sistemul experiențial în beneficiul unei vieți mai eficiente. Există trei moduri fundamentale prin care se pot produce schimbări în sistemul experiențial. Acestea includ (a) folosirea sistemului rațional pentru corectarea și instruirea sistemului experiențial, (b) furnizarea de experiențe corective semnificative din punct de vedere emoțional și (c) comunicarea cu sistemul experiențial în mediul său propriu – prin fantezie, imagini, metaforă, reprezentări și narațiune. Sistemul rațional, datorită avantajului său de a înțelege sistemul experiențial, poate observa modele repetitive de comportamente și poate conștientiza sensibilități, constrângeri și comportamente ego-centriste sau poate conștientiza situații în care acestea apar, urmând a administra activități/experiențe corective.

Probabil fiecare dintre noi am cunoscut conflictele între inimă și minte sau am avut uneori gânduri neobișnuite, tulburătoare, pe care nu le puteam controla. Acestea nu sunt gânduri tenebroase, inaccesibile. Proveniența lor este dată de relația dintre anumite emoții și gânduri automate, ceea ce conduce la faptul că oamenii care au anumite emoții gândesc spontan în anumite moduri. Cum nu putem alege numai unul dintre cele două sisteme, singura opțiune pe care o avem la îndemână este de a îmbunătăți atât abilitatea noastră de a utiliza fiecare dintre cele două, cât și abilitatea de a le utiliza într-o manieră complementară. Dacă sistemul rațional ne este oarecum mai cunoscut, sistemul experiențial pare ceva mai difuz. Cu toate acestea, utilizând informațiile despre procesarea sistemului experiențial, putem decide în mod conștient dacă să ținem seama de acesta sau putem chiar să-i reducem influența. Mai mult, dacă înțelegem funcționarea acestuia, putem lua măsuri pentru a o îmbunătăți, oferindu-i experiențe corective.

*Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH), agenție a guvernului SUA, este cel mai mare finanțator din lume, pentru cercetări privind sănătatea mintală.