Stresul nu este de nedorit în viața noastră. Avem nevoie de un nivel de stres care să ne motiveze în acțiunile noastre – stresul „bun”. Un nivel prea ridicat și prelungit ne poate face să simțim că „e prea mult”, pentru că solicitările ajung să depășească resursele disponibile pentru a face față acestor solicitări – stresul „rău” sau, pe scurt stres.. Dar, un nivel rezonabil de stres poate fi un aliat pentru a fi mai motivați, mai creativi și mai productivi în urmărirea obiectivelor personale de viață. Prin urmare, stresul („rău”) poate fi definit ca procesul de a gestiona provocările vieții care solicită capacitatea persoanei de a le gestiona (Lazarus, 1966).

Există o linie fină ce desparte stresul de anxietate. Cu toate că ambele sunt răspunsuri emoționale la mediu, stresul este de obicei cauzat de un declanșator (mediu) extern. Declanșatorul poate fi unul pe termen scurt, cum ar fi un termen limită de predare a unei soluții, la muncă sau o dispută cu persoana iubită sau unul pe termen lung, cum ar fi discriminarea de la locul de muncă, neacceptarea de către părinții iubitei sau o boală cronică. Anxietatea, pe de altă parte, este definită de griji persistente, excesive (mediu intern), care nu dispar chiar și în absența unui factor de stres. Anxietatea duce la un set aproape identic de simptome generice ca și stresul: insomnie, dificultăți de concentrare, oboseală, tensiune musculară și iritabilitate.

Stresul ușor răspunde bine la mecanisme de coping (adaptare) cum sunt activitatea fizică, dietă nutritivă și variată și o bună igienă a somnului, și alte mecanisme de adaptare disponibile. Dacă stresul nu răspunde la aceste tehnici de management sau dacă persoana simte că stresul îi afectează funcționarea sau starea de spirit de zi cu zi, este de luat în considerare consultarea unui specialist în sănătate care o poate ajuta să înțeleagă cu ce se confruntă. și chiar să ofere instrumente suplimentare de adaptare.

Prezența constantă în viața persoanei a unui număr semnificativ din simptomele de mai jos reprezintă, cel mai probabil, expresia dificultății de a gestiona stresul. S-ar putea să fie nevoie să învețe cum să îl gestioneze mai bine.

Reacțiile de stres prelungit includ suferință psiho-emoțională și diferite reacții ale corpului. Putem simți stresul la nivel fizic (respirație dificilă, dureri de cap, stomac neliniștit, disconfort sau tensiuni musculare în diverse regiuni anatomice, dureri în piept, insomnie, răceli sau infecții frecvente, nivel scăzut de energie), la nivel cognitiv (îngrijorare constantă, gânduri care nu ne dau pace, pierderi de memorie, inabilitatea de a menține atenția concentrată, gândire ineficientă, pesimism sau percepția părții negative, dificultăți în a lua decizii) sau la nivel comportamental (schimbări de apetit, procrastinare, utilizarea de alcool, țigări sau droguri pentru a ne simți mai bine, comportamente ce denotă tensiune psihică cum sunt onicofagia sau roaderea unghiilor, tricotilomanie sau smulgerea inconștientă a firelor de păr, tremor, ticuri sau altele).

Efectele asupra organismului uman ar putea conduce la dureri de cap persistente, tensiune arterială crescută, manifestări la nivelul intestinelor sau stomacului ca diareea sau constipație, indigestie, balonare, absorbție deficitară a substanțelor nutritive sau pierdere sau câștig rapid în greutate. De asemenea, sunt întâlnite efectele asupra performanței/satisfacției sexuale sau fertilității astfel încât scade producția de hormoni sau apar cicluri menstruale neregulate la femei. Putem asista la sensibilitate crescută a pielii, pierdere accentuată a firelor de păr, păr subțire, acnee sau vindecare lentă a rănilor superficiale a le dermei. Uneori mușchii sau articulațiile suferă și ele și apar dureri, tensiuni, contracturi sau densitate scăzută a oaselor cu risc crescut de fracturi. Nu în ultimul rând, sistemul imunitar e vulnerabilizat, prin urmare ne îmbolnăvim frecvent și recuperarea durează mai mult. Se știe că există o corelație între starea emoțională și nivelul de competență al sistemului imunitar – o stare bună ajută la păstrarea sănătății sistemului imunitar și invers.

Uneori, aceste reacții apar în timp ce se experimentează un eveniment stresant, iar alteori apar mai târziu.
Un stres major și prelungit afectează două procese critice pentru organism. În primul rând, este diminuată capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor si bolilor, din cauza inhibiției producției de proteine, cărămizile sistemului imunitar (de exemplu, leucocite, celule B, celule T, celule natural killer). Acest mecanism este unul dintre motivele principale pentru corelația ridicată dintre stres prelungit si boala. În al doilea rând, poate apărea „copleșirea” celulelor neuronale de niveluri ridicate ale metabolismului, când pe termen lung se pompează sodiu in neuroni, care depășește capacitatea celulelor de a-l elimina, având ca rezultat distrugerea membranei celulare si, in final, moartea celulelor. Acest proces s-a dovedit a fi deosebit de dăunător întrucât conduce la o varietate de deficite de memorie (Cozolino, 2006, 2014).

O soluție pentru un nivel de stres moderat, ce poate fi utilizată de oricine, este accesibilă în secțiunea dedicată membrilor înregistrați. Intră în cont sau crează-ți cont gratuit și ai acces la conținut exclusiv pentru membri!

Referințe:
Lazarus, R. S. (1966). Psychological stress and the coping process. New York: McGraw-Hill.
Cozolino, L. (2014). The neuroscience of human relationships: Attachment and the developing social brain. 2nd ed. New York: W.W. Norton Company.